Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea ce a avut loc la împlinirea a 50 de ani de la moartea Sfântului Teodor Tiron, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363). Acesta a vrut să îi batjocorească pe creștini, dând ordin să fie stropite toate proviziile de alimente cu sângele jertfit idolilor în prima săptămână a Postului Mare. Însă, Sf. Teodor i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și i-a poruncit acestuia să îi anunțe pe creștini să nu cumpere nimic și mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (colivă).
La început coliva a servit ca hrană, ulterior la pomenirea morților. Aceasta se prepară în toate țările de religie ortodoxă. Coliva reprezintă nemurirea sufletelor noastre, după trecerea în Viața de Apoi.
Coliva este totodată o expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: așa cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roada, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învie apoi. (sursa https://www.crestinortodox.ro)
Pentru prepararea colivei ai nevoie de:
- grâu din comerț (arpacaș)
- zahăr
- miez de nucă
- esență de rom/vanilie
- coajă de lămâie
Ingredientele se fierb, amestecă și se decorează cu pesmet, zahăr pudră, cacao sau alte decoruri dulci. Coliva este un preparat de post și poate fi făcută oricând în timpul anului.
Pomenirea morţilor este un moment de reflecţie şi pentru fiecare dintre noi. Potrivit învăţăturii şi credinţei creştine, viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele vieţii pământeşti. Este important să ne gândim la cei dragi nouă trecuți în neființă și să ne rugăm pentru sufletele lor din când în când. Chiar dacă nu reușești să respecți totul ca la carte, atunci când îți îndrepți gândurile și atenția către pomenirea celor dragi ție, fă-o cu dragoste și respect.
Dacă ești în căutare de restaurante sau firme de catering ce oferă meniuri parastas și pomană poți accesa cu încredere categoria de pe site.
Cine dă de mâncare celui flămând, de băut celui însetat, de îmbrăcat celui gol, acoperiş celui străin, slujeşte Domnului, întrucât Domnul se identifică cu toţi cei aflaţi în categoriile menţionate mai sus. Cine merge la cel bolnav şi la cel din închisoare, la Domnul merge. Şi în Sfânta Scriptură stă scris: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună” (Pilde 19,17)