Pentru a nu greși în ceea ce privește organizarea parastaselor, este indicat a lua legătura mai întâi cu preotul pentru a stabili cu exactitate data și ora săvârșirii pomenirii. Sunt anumite zile în care se fac parastase și la un anumit interval de timp, precum și zile în care Biserica Ortodoxă interzice slujbele de pomenire a morților.
Conform Bisericii Ortodoxe, soroacele de pomenire a morților se realizează astfel:
- la 3 zile după moarte (de obicei, în aceeași zi cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi și în amintirea Învierii Domnului în cea de-a treia zi; e importantă această pomenire la 3 zile deoarece sufletul a ajuns prima dată la Dumnezeu şi e bine să ne rugăm ca Dumnezeu să-l binecuvânteze cu linişte şi cu pace şi cu darul Sfântului Duh. Începând cu ziua a treia, sufletul trebuie să treacă şase zile prin rai, însoţit de 7 îngeri buni, ca să vadă toate frumuseţile raiului (24 vămi ale văzduhului).
- la 9 zile după moarte, în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri; în ziua a noua, sufletul este adus de înger a doua oară la Scaunul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. Şi după ziua a noua, sufletul este blagoslovit de Dumnezeu şi este trimis să meargă prin iad treizeci de nopţi şi treizeci de zile. (Arhimandrit Cleopa Ilie)
- La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer“; în ziua a patruzecea sufletul este adus de îngeri a treia oară la Scaunul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi. De aceea, în ziua a patruzecea se face pomenire de patruzeci de zile pentru cel mort. Şi atunci se face judecata particulară a sufletului, adică judecata prin care rânduieşte Dumnezeu unde va sta sufletul până la judecata universală, sau la bine, sau la rău. (Arhimandrit Cleopa Ilie)
- La trei, șase și nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi
- La un an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo
- În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.
De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marţea, joia şi sâmbăta.
La aceste zile de pomenire individuală a celor răposaţi, Biserica Ortodoxă a stabilit zilele de pomenire generală a morţilor, şi anume:
- Moșii de iarnă: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi; Legătura dintre pomenirea morților de sâmbătă și Înfricoșătoarea Judecată de duminică se referă la faptul că fiecare om, viu sau adormit, va trebui să ia parte la judecată. Pentru cei ce au murit nepregătiți, astfel de pomeniri și rugăciunile spuse în timpul slujbelor sunt benefice atât pentru cei ce le fac, cât și pentru cei pentru care sunt făcute.
- Moşii de vară: sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt, anterioară sărbătorii Rusaliilor; în această zi, legătura cu cei morți este întărită și sunt pomeniți toți morții, străbunii cu familiile lor
- Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie); în această zi, ne rugăm atât pentru cei din iad, cât și pentru cei din rai
- Moșii de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr: Legătura dintre acest eveniment și pomenirea morților își află explicația în credința că Dumnezeu va ierta păcatele celor adormiți și îi va învia la viața veșnică așa cum l-a înviat pe Lazăr.
- 6 august, Schimbarea la Față a Domnului și Probejania: Schimbarea la Faţă a Domnului este praznic mare, împărătesc, şi pentru creştinii ortodocşi şi pentru catolici, iar semnificaţia religioasă a sărbătorii este relevarea naturii divine a Mântuitorului, când apostolii s-au convins că Iisus Hristos nu este doar un prooroc, ci însuşi Fiul lui Dumnezeu. În tradiţia populară, Probejania marchează despărţirea de vară şi schimbarea veşmintelor, naturii şi ale oamenilor, cu cele ale toamnei.
- Paștele Blajinilor sau Paștele Morților, luni și marți după Duminica Tomei: în general, slujba ținută în această zi se realizează direct la mormintele celor adormiți; după ce preotul sfințește alimentele și îi pomenește pe cei răposați, rugându-se pentru ei împreună cu rudele, mâncarea este împărțită tuturor celor prezenți.
- Înălțarea Domnului sau Moșii de Ispas: are loc de regulă joia și legenda spune că Ispas a fost de față la Înălțarea Mântuitorului la cer, martor la ridicarea sufletelor morților și că era un om vesel și credincios. De aceea, toți oamenii încearcă să fie bine dispuși de Ispas și, prin ofrande ritualice specifice, să-și pomenească moșii și strămoșii, ale căror suflete se înalță în această zi la ceruri.
- Ziua Hramurilor Bisericești: Orice lăcaş de cult ortodox poartă numele unui praznic împărătesc, al unei sărbători a Maicii Domnului sau a unui sfânt. De exemplu, Biserica Sfânta Treime, Biserica Înălţarea Domnului, Biserica Adormirea Maicii Domnului sau Biserica Sfântul Nicolae, ori biserici ale altor sfinţi. Aceasta înseamnă că respectivele biserici sunt aşezate sub patronajul acestor sfinţi, purtându-le numele. Acest sfânt se numeşte cu un termen slavon hram şi biserica îl primeşte odată cu momentul sfinţirii locului pe care ea urmează să fie construită şi, mai ales, în momentul sfinţirii ei.
Este de dorit ca pomenirile să se facă legate de săvârşirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importantă slujbă de mijlocire pentru cei morţi. Dacă nu este posibil de fiecare dată, cel puţin la 40 de zile, la un an şi la şapte ani, ar fi de dorit ca parastasul să urmeze după Sfânta Liturghie.