Participarea la o slujbă de pomenire a morților este un moment în care se cere seriozitate și pioșenie. Nu se fac glume în niciun fel, nu se râde și nu se vorbește fără rost. Toți participanții sunt datori să aibă un comportament respectuos, să mănânce cu bună-cuviință și să se roage pentru cei pomeniți. Când se bea, nu se urează “Noroc”, ci “ Dumnezeu să-l / să o ierte!”. De asemenea, când primești un vas, îmbrăcăminte sau orice altceva de pomană, nu se spune “Mulțumesc”, ci “Dumnezeu să primească!” .
Obiceiul de a varsa vin din pahar la pomană nu își are rostul. Se consideră a fi lipsit de bună-cuviință, murdărind fără rost covorul ori altceva acasă sau la biserică. Dacă cineva se îmbată la pomană, păcatul este atât al aceluia, cât și al celui care i-a dat băutura peste măsură.
Preotul Alexandru Stănciulescu-Bârda precizează: “sufletul este duh, spirit, și el n-are nevoie să consume hrană sau băutură materială, n-are nevoie să îmbrace haine materiale, să folosească bani etc. Este bine să știm că hrana, băutura și îmbrăcămintea sufletului celui decedat sunt rugăciunile și faptele bune săvârșite de cei rămași în viața pământească pentru el… Faptul că dai mâncare celui flămând, băutură celui însetat, îmbrăcăminte celui gol, piese de mobilier, bani sau altceva celui sărac în numele unui decedat se numește milostenie și ea este adevărată mană cerească pentru un suflet aflat în lumea de dincolo….Important este să dai de pomană pentru sufletul celui decedat, să dai cu bunăvoință și să nu socotești asta ca o povară, ca o corvoadă pentru tine.”